Deși n-am depășit măsura,
Mi-s pașii tot mereu mai grei,
Amestecasem băutura
Cu zâmbetele dumneaei!
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimente de nostalgie și regret, rememorând o experiență trecută la Hanul Ancuței, unde amestecul de băutură și zâmbete feminine a lăsat o amprentă grea asupra pașilor naratorului.