Cum aș putea cândva, măicuță
Cum aș putea a te uita
Când primul cer văzut de mine
Sunt ochii tăi, privirea ta.
Când ale tale brațe scumpe
Mi-au fost și primul căpătâi
Și cea mai dragă jucărie
Cu care m-am jucat întâi.
Cum aș putea să-ți mulțumesc
Măicuța mea
Cuvinte mari ce nu găsesc
Măicuța mea ești aerul curat
Și cerul înstelat
Tu ești pământul meu,
Măicuța mea.
Ca dulce foc din slavi creștine
Coboară chipul tău… ce joc
Măicuța mea te am pe tine
Păcat ar fi să-ți spun că n-am noroc.
Ești primul gând al vieții mele
Ce veșnic mă va mângâia
Frumoasă-i viața lângă tine
Și tu frumoasă lângă ea.
Cum aș putea să-ți mulțumesc
Măicuța mea
Cuvinte mari ce nu găsesc
Măicuța mea ești aerul curat
Și cerul înstelat
Tu ești pământul meu,
Măicuța mea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința profundă și dragostea necondiționată față de mamă. Mama este văzută ca un sprijin fundamental, un refugiu și sursa primară de bucurie și siguranță în viață.