Iisuse, eu am venit iar
Picioarele să-ți strâng
Trecutul să mi-l plâng amar
Păcatul să mi-l plâng.
Fiecare-și are suferința sa
Numai Tu, Iisuse, ne poți mângâia.
Căci am greșit, Iisuse bun
Și mare-i vina mea
Dar mii de lacrimi cad acum
Și-ți cer a mă ierta.
Fiecare-și are suferința sa
Numai Tu, Iisuse, ne poți mângâia.
Căci Tu pe toți i-ai ajutat
Pe vameși și pe hoți
Tu mângâierea Ta le-ai dat
Iertatu-i-ai pe toți.
Fiecare-și are suferința sa
Numai Tu, Iisuse, ne poți mângâia.
Atâția păcătoși s-au strâns
De mii de ani mereu
Zdrobind cu lacrimi și cu plâns
Păcatul lor cel greu.
Fiecare-și are suferința sa
Numai Tu, Iisuse, ne poți mângâia.
Fiecare-și are suferința sa
Numai Tu, Iisuse, ne poți mângâia
Sensul versurilor
Piesa exprimă umilința și căința unui credincios care se întoarce către Iisus pentru iertare și mângâiere. Recunoaște păcatele și cere iertare, amintind de capacitatea lui Iisus de a ierta și de a oferi alinare tuturor, indiferent de greșelile lor.