Să nu mă-ntrebi de ce,
Lumea din jur nu mai e,
În mintea mea.
Acum trăiești doar tu.
În iernile târzii,
Eu te voi încălzi,
Îți voi șopti:
„Viața mea ești numai tu”.
„Până-n zori să rămână, să gustăm din dulceață, să te-ntreb cu privirea, să-mi răspunzi cu iubirea, iar când ne-om trezi îți voi reaminti că pentru mine ești, numai tu.”
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu, tu, tu, numai tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu. Numai tu.
Doar tu.
Doar tu.
Doar tu.
Atinge-mă ușor,
Să simt că simt că explodez, că mor.
Și-apoi să-mi spui,
Că-n gândul tău, sunt numai eu.
Să ne-adormim cu greu,
Și-n zori să spui numele meu.
Iar în visul tău voi veni și vei știi,
Că ești doar tu.
Până-n zori să rămână, să gustăm din dulceață, să te-ntreb cu privirea, să-mi răspunzi cu iubirea, iar când ne-om trezi îți voi reaminti că pentru mine ești, numai tu.”
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu, tu, tu, numai tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu. Numai tu.
Doar tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu, tu, tu, numai tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu. Numai tu.
Doar tu.
Doar tu, doar tu, doar tu.
Doar tu, doar tu, doar tu.
Doar tu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și o dependență emoțională față de persoana iubită. Naratorul simte că lumea din jur nu mai contează, iar fericirea și existența sa sunt legate exclusiv de prezența și afecțiunea celuilalt.