Iee, in 2009.
Pazzo, he, Ezekiel, Nosferatu, Back in Da Days.
Grigo.
Hai.
Era Back in Da Days, frate, castile, castile.
Zi și noapte, departe de fapte, aproape de carte.
Noi faceam beaturi, doar pentru arte.
Ne adunam sub pod, s-adunam culturile toate.
Cine știe cunoaște, că au fost mulți cu noi atunci.
Nu mai eram niște prunci, nu mai ascultam porunci.
Nu mai contează azi, la ce oră acasă ajungi.
Dacă vrei să mergi pe stradă, parcă în gol te arunci.
Și e ciudat că totuși n-a trecut chiar mult,
Și drumurile ni s-au împărțit de-acum.
Eu același parcă tot de mine ascult,
Și tot alerg și mă chinui să mai scot album.
Ha, de parcă ar conta pentru cineva.
Back in Da Days, pentru noi era altceva.
Și uite așa, m-am schimbat și eu cumva,
Ce ciudat, eram pesimist cândva.
A trecut destul timp și totuși nu mă las,
Rămân viu, insist, pentru tot ce-a mai rămas,
Și dezamăgirile sunt folositoare,
Dacă știi să înduri, rămâi pe-aici în continuare.
Nu-mi aduc aminte că încă le trăiesc,
Vremurile pe care și acum eu le iubesc.
De la beatbox cu bere, la piese trase,
Nopțile lungi sunt undeva pe foi retrase.
S-a făcut drum între Ostea și Galați,
Și sus la Greaca s-au adunat mai mulți frați.
Asta e stil aparte, dă feiku la o parte,
Deși acum s-au mai schimbat, noi mergem mai departe.
Aici de față ai trei minți luminate,
Ți-a fost de ajuns sfatul pe toba ce bate.
Conspir din nou pentru mișcarea locală,
Unde toți ne-au ascultat, plin de fală.
O mână sus la șouri, să stați în gardă,
Strigați cu toții din suflet cum făceați odată.
Noroc și pace la MC, DJ din spate,
Estul României, istorie 2006.
A trecut destul timp și totuși nu mă las,
Rămân viu, insist, pentru tot ce-a mai rămas,
Și dezamăgirile sunt folositoare,
Dacă știi să înduri, rămâi pe-aici în continuare.
A trecut destul timp și totuși nu mă las,
Rămân viu, insist, pentru tot ce-a mai rămas,
Și dezamăgirile sunt folositoare,
Dacă știi să înduri, rămâi pe-aici în continuare.
Pun stop pe ceas, am mai zis asta de mult,
Și cred că-a fost un vers fals.
Totul s-a dovedit a fi un contrariu în avans,
Vremuri ce așezau ușor zâmbetul pe buze,
S-au întors împotrivă și acum am parte
De compania unei minți confuze,
Secate de ani ce trec, nemilos parcă,
Nepăsându-le de cei ce au luat cu forța pe arca.
Aș vrea să otrăvesc esența timpului
Sau să-i opresc mecanismul parcă,
Trage și încarcă timpul trecut,
Nu-i unul de duzină, ci de marcă.
Dimineți care nu ne deșteaptă,
Străzile parcă așteaptă la colțul,
De-abia verbal și duci zece beri pe treaptă,
Prezentul anost nu îndreaptă nimic
Și nici ce-a trecut nu învie,
Lege nescrisă acum își caută stilou și hârtie.
Rămânem ancorați în momente pline
De versuri, fum și euforie.
A trecut destul timp și totuși nu mă las,
Rămân viu, insist, pentru tot ce-a mai rămas,
Și dezamăgirile sunt folositoare,
Dacă știi să înduri, rămâi pe-aici în continuare.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, a vremurilor bune și a schimbărilor care au avut loc de atunci. Artistul își amintește cu nostalgie de zilele de odinioară, dar recunoaște și dezamăgirile și greutățile prezentului, găsind totuși puterea de a continua.