Nord – Metale Grele

Metal, urgia unei ploi de mercur, am temperatură, am temperament,
geologia mă crede pe cuvânt, am minerii cu mine, aer în plămâni, am devotament.
Aurul atârnă greu, am pistol și ce lung e și celular,
toți cască gurile să vadă cum dau pe bituri forjate-n Berceni cu flow de titan.
Ies din tipar, adică am mult, mult plumb, sunt un pescar de metal și tu fugi, fugi, fugi,
când auzi că trag, că am oțelu-n mână, ca Lakshmi Mittal.
Vin indienii, vin diesel, e-o lady,
scot un stilou de fier, merge cu diesel și premium.
Stau în subsol da’ cânt despre seleniu,
filosofez ca Noica, povestiri despre crom,
că suntem toți inoxidabili și când suntem gata în inoxidabil plecăm.
Uite sabia lui Mihai, încă prind pirații cu plăcuța din război,
cântă ploaia pe tablă, tu ai ochelarii goi, când ne sărutăm cu patos plombele amândoi.
Da-mi o lingură de spanac și-o-ndoi, sunt alesul, aliajul, am limbă de cesiu,
uma’ cine nu scârțâie deloc, deloc, repet, poa’ s-arunce primul magnet.
Dragul meu prieten de metal, unsoare pentru toți, mai ia o dușcă,
poeții ăștia sunt praf, noroc cu mine care, vorba aia, sunt praf de pușcă, ete fasss.
Sudez soarele de lună, recreez acest himen imens,
soldățeii se-adună cu baionetele lor minuscule, mă <3 pe ei de ras.
Iubire bibelou suflat cu aur, cine <3 lu' Eros
te-a ascuns pe dulap să n-ajungă toți proștii la tine, care cum te iau în mână te scapă.
Mă despart ca o apă și plâng rugină,
da-ți crap capul dacă eu vin c-o șurubelniță și găsesc la tine o trusă de scule virgino.
Spune-mi Vergiliu, da’ spune-mi Vergiliu de fontă,
și eu o să-ți zic mămăligă și tu c-un polizor în mână o să-mi faci scântei în aortă.
Redescoperim roata și focul, tigaia și fierul de călcat,
împreună pentru o lume mai bună, o lume de bronz.
Ce să ne mai țigănim atât, e 2008, cele mai grele metale nord,
unde cresc mușchii, unde cresc copii fără mamă alăptați de statui,
ți-am mai spus asta nu-i pentru menghină, oricui.