Tai și spintec, am șapte de inimă neagră,
Nu te baga, dragă, dacă o să pierzi și n-o să-ți placă.
Ea joacă cu bluza deschisă ca o plagă,
Da’ când vine cleg la masă, toți jucătorii pleacă.
Am suflet de bătăuș de după blocuri, pe alei,
Am o mână bună și mai pun zece vise peste ale ei.
Am picat de papagal când ea s-a aruncat
Și-am văzut că-n mâneci ascundea doar porumbei.
Nu-ți baga inima în forma inimiii mele,
Nu fi doar una dintre cele care vor mașinile mele.
De tuns draci mă iau toți dracii,
Plâng și zic la revedere când i se despart cracii, pa.
M-a găurit în piept gagica,
Îmi dă nisip în ochi și face nu te agita,
Da’ formele-astea de nisip parcă le știu,
Arată ca un cur, ba, un cur mai târziu.
Ca și profu’ meu de mate zicea:
‘Mai întâi inele, corpurile după, abia’.
Deci jucăm pe dezbrăcate, pe porunci sau pe țigări de după,
Oricum o să câștig c-am prins dama de cupă.
Acuma restu-mi poartă pică și
Mie-mi vine greu să le explic că nu joc cu toți pricăjiții,
Că eu am cartieru-n inimă și cărțile-n sânge,
M-am născut cu banii-n mână și nimeni nu mă-nvinge, yeah.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și un stil de viață riscant, plin de jocuri de noroc și confruntări. Protagonistul se prezintă ca un jucător priceput și un tip dur, dar vulnerabil în același timp.