Cerul e prea sus astăzi,
Și parcă prea înnorat
În întuneric încerc să scap
Nu-i așa că e un pic ciudat.
Unde-i lumina care mă va salva
Nu sunt voci să-mi spună ceva
Mă târăsc ca un vierme, mă zbat
Nu-i așa că e un pic ciudat.
Nu au să vină îngerii
Nu mai pot aștepta
Nu au să vină îngerii
În noaptea mea le e frică de ceva
Nu au să vină îngerii
Nu mai pot aștepta
Nu au să vină îngerii
Eu sunt cel ce-i va căuta.
Nu e pe-aici drumul cel bun
N-am să mai caut adevărul risipit în fum
Nu e pe aici drumul cel bun
N-am să mai caut adevărul risipit în fum.
Nu au să vină îngerii
Nu mai pot aștepta
Nu au să vină îngerii
În noaptea mea le e frică de ceva
Nu au să vină îngerii
Nu mai pot aștepta
Nu au să vină îngerii
Eu sunt cel ce-i va căuta.
Nu vreau să vină îngerii
Nu mai pot aștepta
Nu au să vină îngerii
Eu sunt cel ce-i va căuta
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de disperare și abandon. Protagonistul se simte pierdut în întuneric, fără speranța unui ajutor divin, și decide să își caute singur salvarea, renunțând la așteptări.