Bună ziua, maică bună!
Ce torci caierul de lână,
Ce torci caierul de lână.
Bună ziua, maică bună!
Ce torci caierul de lână,
Ce torci caierul de lână.
Singură și supărată,
Fața-n lacrimi ți-e scăldată,
Fața-n lacrimi ți-e scăldată.
Ai crescut copii pe lume,
Bătrânețea să-ți aline,
Bătrânețea să-ți aline.
Vai, degeaba i-am crescut,
Dacă parte n-am avut,
Dacă parte n-am avut, mai.
Vai, degeaba i-am crescut,
Dacă parte n-am avut,
Dacă parte n-am avut, mai.
După ce s-au însurat,
Copiii mei m-au uitat,
Copiii mei m-au uitat, mai.
Sunt azi la casele lor,
Iar eu îi aștept în pridvor!
Iar eu îi aștept în pridvor! mai.
Cât am putut și le-am dat,
Au venit, m-au căutat, mai.
Au venit, m-au căutat, mai.
Cât am putut și le-am dat,
Au venit, m-au căutat, mai.
Au venit, m-au căutat, mai.
De când am îmbătrânit,
La mine n-au mai venit,
La mine n-au mai venit, mai.
Și mi-e dor, maică, de ei,
Că sunt copilașii mei!
Că sunt copilașii mei!
După ce-oi pleca din lume,
Ar veni, dar n-au la cine!
Ar veni, dar n-au la cine!
După ce-oi pleca din lume,
Ar veni, dar n-au la cine!
Ar veni, dar n-au la cine!
Nici la sfat, nici la pomană!
Nici la tată, nici la mamă!
Nici la tată, nici la mamă!
N-au pe cine să găsească,
La căsuța părintească!
La căsuța părintească!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei mame care se simte uitată de copiii ei după ce aceștia s-au căsătorit și au plecat de acasă. Ea își exprimă regretul și dorul față de vremurile când copiii o căutau, subliniind singurătatea și tristețea bătrâneții.