Am iubit o fată blondă,
Nu i-am spus măcar o vorbă,
Nici să iasă pân-afară
Să-i dau flori de primăvară.
Am iubit-o cu dor mult,
Nici acum nu pot s-o uit,
Am iubit-o în tăcere
Și-acum mă sting de durere.
Te-am iubit, neicuță dragă,
De doi ani și-o vară-ntreagă,
Te-am iubit ca o copilă,
Iar acum n-am nicio vină,
Și am așteptat întruna
Să vii ca să îmi ceri mâna,
Viețile să ni le unim,
În dragoste să trăim.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru o dragoste tăcută și neîmpărtășită, din perspectiva ambelor părți. Unul regretă că nu și-a declarat sentimentele, iar celălalt regretă că a așteptat în zadar o cerere în căsătorie.