Nimeni Altu’ – Ziduri Pentru Tine

Sunt fratele mai mic și-i știu pe toți care simt ce zic.
Știi ce zic, era mai bine când nu ne doream nimic.
Caut des, n-am timp, mă rupe, că timpul e tot
Și pierdem prea ușor, alergând după confort.
Nu vezi? Câștigi, crezi, când de fapt îl pierzi.
Îmi amintesc sute și zeci de nopți și după-amiezi,
Ca cireșarii în expediții, puși pe avarii,
Muream să zburăm din colivii precum canarii.

Mai țineți minte? Visam c-o să fim ăia tarii.
Băi, ce distracții la modul: „Hai să bem ca barbarii!”
Toate s-au dus, acum mă simt în plus.
Au fost atâția acolo sus, dar n-am uitat ce-au spus.
„Ce faci, fine, cum o duci, ești bine?”
Aud chipuri vorbind cu cei dragi să simt că-i pasă cuiva de mine.
Cum vine asta? Unii m-ați uitat, precum liceul.
Adiță face tot rap, e prăjit derbedeul.

Zici tu… odinioară mai cântai și tu.
Știi tu, mai povesteam cum trece timpul.
Acum e simplu, toți fug acasă și beau singuri,
Dar toți se gândesc la cum era, fine, fii sigur.

[Refren]
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.

Și ne întrebam toți când ne duceam la școală:
„De ce nu?”… Când auzeam: „Noi n-avem bani, mamă!”
Tata îmi zicea: „Ce vrei, să dau în cap? Să fur?”
Ziua plecat la muncă și seara mahmur.
Întrebi de ce înjur? Așa am fost crescut.
Pe palier cu noi stătea un vecin surdomut
Și spunea și el ce-l doare, scriindu-mi pe o foaie
Și înjura, frățioare, că n-avea puțină sare
pentru mâncare, că viața l-a ținut pe tușă.
Țin minte că adormea beat uneori, la ușă.
Trăia din pomeni, târșa în cimitir.
După atâția ani de muncă și tu te mai miri
de ce păpușa de la 2 zâmbea la noi
în scară, bucuroasă c-a scăpat de vreun gherțoi.
Țin minte, coi, eram puști, o făceam să râdă
Și când am aflat ce făcea, a început să plângă.

Viața e cruntă, acum probabil e căruntă.
Sper că e bine și o sărut dacă m-ascultă
Și știu cine mai cântă, fine, cât am să fiu viu.
Asta e pentru toți pe care i-am înțeles mai târziu.

[Refren]
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.

Pace pentru tenișii ăia vechi, ăia ieftini…
Pace pentru toți golanii cu care o ardeam prin lifturi…
Că toți rămânem blocați între ziduri,
Când eram mici noi nu știam de ce aveți riduri,
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi,
Nu înțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi.
Pace pentru bagabonții de pe lift…
Asta e piesa, fine…