Hei, cel puțin străine,
O bardacă cu vin te rog să mai bei..
Și spune! Așa că e bunicel?
A e deosebit de bun
Hai să mai gustăm..
Viața e ca un joc pe calculator
Și nu știu tastele
Uneori joc mai prost
Decât toate proastele
Dar alteori prind zile
În care o fac bine
Și dacă stai pe bară
Joc și pentru tine
Horă frate,
Pentru ce îmi zici tu mie
N-ar trebui să iau hârtie
Tu scrii doar pentru a scrie
Am fost ales să muncesc
Pentru cei ce îi iubesc
Mulți nu au fost aleși
Dar comentează cum trăiesc
Eu îmi văd de viața mea
Tu îți vezi de viața mea
Și ecuația e greșită
Că nu îți vezi de viața ta
Vezi-ți de viața ta
Sunt sigur că ai multe de făcut
În loc să pierzi timp aiurea
Să îmi dedici un vers urât
Aici e o creație
Prin perspectiva morții
Îți amintesc că
O să ne ducem cu toți
Și eu nu o să îți mai scriu
Sunt bătrân, e târziu
Și toată cearta ta
O să se ducă pe pustiu
Nu mă mai certa, fine,
Că nu o să te simți bine
Am o luptă aprinsă
De dus
Și nu cu tine
Ai grijă de ai tăi
Cântă pentru cine te ascultă
Cu inima deschisă
Că viața e scurtă
Vezi, anii trec
Vreau să te văd înțelept
Poezia nu e sport
Și tu chiar ai un talent
Dar ești cam crud, cred
Te înțeleg, o să fii copt
Și atunci sunt sigur
Îmi vei mulțumi pentru tot
Când eram copii
Și nu știam că va veni
O zi în care vom fi
Mai înțeleși prin melodii
Fă bine, inimi,
Și ajută pe cineva prin ce scrii
Că mulți copii ne ascultă acum
La ore târzii
Zile ce știi
Să îi ferești pe străzi de primejdii
Să știe bine în viața morala poveștii
Părinții nu-s acasă
Pleacă pentru ei la muncă
Și bunicii se duc mai devreme
Cine îi mai educă
Vreau să fiu un tată bun
Pentru cine mă ascultă
Să știe mai ales
Când să ducă o luptă
Să știe când să facă pace
Să se ferească de ace
Și în loc să stea pe străzi
Să facă doar ce îi place
Fiecare om să crească în suflet un pom
Și site-ul lor să fie de azi FERICITI.COM
Pustii ăștia sunt pe altă frecvență, fine
Nu înțelegi că sunt mai sensibili ca tine
Și am în gând pumnul
Ce îl strângea să îl rupă
Și prea târziu a fost
Când a deschis copilul după
Vezi și din povești
Înveți uneori să trăiești
Astăzi sunt „Puiul de Ion Alexandru Brătescu-Voinești”
Și te învăț să îi ferești
Că toți vor să zboare
Mama natură ne-a învățat
Că fiecare moare
Viața e un zbor
Gândește-te la drumul lor
Român fiind ne-am educat
De mici doar prin folclor
Străbunii mei săraci
Te întreabă ce mai faci
Degeaba crezi că mă ataci
Tu doar te lupți cu draci
Sunt energii rele
Pe alea bune nu le risipi
Reține că suntem
Mult mai proști decât acești copii
Ei desenează flori în culori la culcare
Visează raiul pe pământ
Chiar aici sub soare
Și noi le aducem nervii
În loc de jucării
Frate să mor dacă nu ne certăm ca niște copii
Când eram copii
Și nu știam că va veni
O zi în care vom fi
Mai înțeleși prin melodii
Fă bine, inimi,
Și ajută pe cineva prin ce scrii
Că mulți copii ne ascultă acum
La ore târzii
Zile ce știi
Să îi ferești pe străzi de primejdii
Să știe bine în viața morala poveștii
Părinții nu-s acasă
Pleacă pentru ei la muncă
Și bunicii se duc mai devreme
Cine îi mai educă..
Sensul versurilor
Piesa oferă o perspectivă asupra vieții, educației și relațiilor intergeneraționale. Îndeamnă la reflecție, compasiune și responsabilitate, subliniind importanța educației și a valorilor morale.