Nimeni Altu’ – Numai Una

Numai una…
Pe umeri pletele-i curg râu, mlădie ca un spic de grâu
Cu șorțul negru prins în brâu, o pierd din ochi de dragă
Și când o văd înnebunesc și când n-o văd mă îmbolnăvesc
Iar când merg alții de-o pețesc vin popi de mă dezleagă.
La vorbă în drum, trei ceasuri trec, ea pleacă, eu mă fac că plec
Dar stau acolo și-o petrec cu ochii cât e zarea
Așa cum e, săraca ea, aș vrea s-o știu nevasta mea
Dar oameni răi din lumea rea îmi tot închid cărarea.
Și câte vorbe-mi aud eu, toți frații mă vorbesc de rău
Și tata-i supărat mereu, iar mama la icoane
Mătănii bate, ține post; mă blestemă: „De n-ai fi fost!
Ești un netot! Ți-e capul prost și-ți faci de cap, Ioane!”
Îmi fac de cap? Dar las’ să-mi fac! Cu traiul eu am să mă împac
Și eu am să trăiesc sărac, muncind bătut de rele
La frați eu nu cer ajutor, că n-am ajuns la mila lor
Și fac ce vreau! Și n-am să mor de grija sorții mele!
Mă îngroapă frații mei de viu! Legat de dansa, eu să știu
Că am urâtei drag să-i fiu? Să pot ce nu se poate?
Dar cu pământul ce să faci? Și ce folos de boi și vaci?
Nevasta dacă nu ți-o placi le dai în trăsnet toate!.
[Refren]
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Așa îmi cânta bunicul meu de mână cu bunica mea
Povestea lui știu c-o știa în vechiul Jupânești tot satul
El era tânăr – 25, iar ea una la părinți
Și simt c-a iubit-o la fel până la 84.
A fost plecat ani grei pe front, dar n-a fost glonț să-l vadă mort
Iar gândul lui stătea la ea și noaptea prin tranșee
Când s-a întors îl aștepta la poartă ca să fie a sa
Ion venise din război, șoptindu-i ”Te iubesc, femeie! „
Măicuța ei i-a dat atunci cu binecuvântat, de munți
tăria lor – ca două stânci i-a purtat peste ape adânci
Și i-a condus până pe-aici când au ajuns copiii mici
Dorința lor de acoperiș era un pumn de mărunțiș.
Dar alții noaptea l-au furat când Ion era plecat
Și fără să mai stea pe gânduri Ion a luat-o de la cap
A lăsat nouă frați acasă și-a luat mândra de nevastă
Că dintre toate stelele era cea mai frumoasă.
Și totul a fost ca-n povești, au fost clipe cum nu găsești
Dar e o șansă s-o trăiești, învață viața s-o iubești
Mi-amintesc cum o privea, mi-amintesc cum ne gătea
Îmi amintesc cum ne spuneam, mi-amintesc cât o iubea.
Cu ochii calzi în zile reci, ar fi aprins tot satul
Și-a căzut cerul peste ei când și-au pierdut băiatul
Și fata lor e mama mea, frumoasă precum iubirea
Îmi povestea când ne ducea și ea să cunosc satul.
Și mi-a arătat povestea lor printre durere și amor
Și greutăți și dor de-un frate cum n-a mai fost altul
Bunicii mei acum trecuți, vă mulțumesc că m-ați crescut
Și vă iubesc că ați făcut din mine o poezie.
”Știu că ați iubit fata mea așa cum v-a iubit și ea
Să vă iubiți, copii! ” mi-au scris bunicii pe hârtie
Și asta-i tot ce mi-a rămas, inima îmi bate ca un ceas
Când mă gândesc la voi cu dor și știu că o să mor.
Dar las asta în urma mea, copiii mei vor învăța
”Bem asta pentru nunta ta! ” și nu știam, bătrâne
Că tu știai că n-o s-apuci și de-asta am băut atunci
Bunica mea cu ochii dulci rămasă singură pe lume.
Dar n-a stat mult că n-a putut și și-a urmat iubitul
O lună a stat până a plecat ca trenul către Titu
Acum am rămas fara ei, sunt doar eu și a mea fată
Dar știu c-o voi iubi mereu cum v-ați iubit odată.
Și mama mea vă plânge mult, familia vă plânge
Că toți care v-au cunoscut au lacrimă de sânge
Iar eu nu pot să-mi scot din cap când v-am gasit atunci în parc
Cu rachiu, un vechi colind și-un cântec ce l-ați îndrăgit.
Mi-am amintit, bunicule, cum mă învățai romanțele
Mi-am amintit versurile pe care tu mi-ai zis să le
cânt. Ultima ta dorință pe pământ
a fost ca și eu să cânt mândrei mele acest cântec sfânt.
Și acum plec la drum să-l cânt cum o făcea Coșbuc
Pentru toți ai mei, sunt Nimeni Altu’, pace, vă sărut
O să mai trec din când în când dacă am timp să vă salut
Până atunci fie că plâng sau râd eu tot am să cânt.
[Refren]
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Ori este om, de sila cui să-mi placă tot ce-i place lui
Așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici împăratul
Să-mi cânte lumea câte vrea, mi-e dragă una și-i a mea
Decât să mă despart de ea mai bine aprind tot satul.
Pace Furdui Iancu, pace George Coșbuc!
Gata, mă!