Nimeni Altu – Numai Una

Pe umeri pletele-i curg rău
Mladie ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, înnebunesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o petesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorba-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Asa cum e săracă ea,
Aș vrea s-o știu nevastă mea,
Dar oameni răi din lumea rea
Îmi tot închid cărarea.
Și câte vorbe-mi aud eu!
Toți frații mă vorbesc de rău,
Și tata-i supărat mereu,
Iar mama la icoane
Mătănii bate, ține post;
Ma blesteamă „De n-ai fi fost!
Ești un netot! Ți-e capul prost
Și-ți faci de cap, Ioane! „
Îmi fac de cap? Dar las’ să-mi fac!
Cu traiul eu am să mă-mpac
Și eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele!
La frați eu nu cer ajutor,
Că n-am ajuns la mila lor
Și fac ce vreau! Și n-am să mor
De grija sorții mele!
Mă-ngroapă frații mei de viu!
Legat de dânsa, eu să știu
Că am urâtei drag să-i fiu?
Și pot ce nu se poate?
Dar cu pământul ce să faci?
Și ce folos de boi și vaci?
Nevastă dacă nu ți-o placi,
Le dai în trăsnet toate!
Ori este om, de silă cui
Să-mi placă tot ce-i place lui!
Așa om nici vladică nu-i
Și nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una și-i a mea;
Decât să mă despart de ea,
Mai bine-aprind tot satul.
Așa-mi cânta bunicul meu
De mână cu bunica mea
Când nu-i cunoșteau decât tot satul
El era tânăr, 25
Ea era una la părinți
Și știu c-a iubit-o la fel până la ’84
A fost plecat ani grei pe front
Da’ n-a fost glonț să-l vadă mort
Iar gândul lui stătea la ea
Și noaptea prin tranșee
Când s-a întors îl aștepta la poartă ca să fie a sa
„Ion venise din război șoptindu-i te iubesc femeie! „
Maicuța ei i-a dat atunci binecuvântată
Tăria lor ca două stânci ce i-a purtat peste ape adânci
Și i-a condus până pe-aici până au ajuns copii mici
Dorința lor de-acoperiș era un pumn de mărunțiș
Dar alții noaptea l-au furat
Când Ion era plecat
Și fără să mai stea pe gânduri
Ion a luat-o de la capăt
A lăsat nouă frați acasă
Și-a luat mândra de nevastă
Că dintre toate stelele
Era cea mai frumoasă
Și totul a fost ca-n povești
Au fost clipe cum nu găsești
Dar ai o șansă s-o trăiești
Învață viața s-o iubești
Mi-amintesc cum o privea
Mi-amintesc cum ne băteam
Mi-amintesc cum ne spuneam
Mi-amintesc cât o iubea
Cu ochii calzi în zile reci
Ar fi aprins atunci tot satul
Și-a căzut cerul peste ei
Când și-au pierdut băiatul
Și fata lor e mama mea
Frumoasă precum iubirea
Îmi povestea cum ne ducea
Își cunoștea tot satul
Și mi-a arătat povestea lor
Printre durere și amor
Și greutăți și dor
Greu frate cum n-a mai fost altu’
Bunicii mei acum trecuți
Va mulțumesc că m-ați crescut
Și vă iubesc că ați făcut
Din mine o poezie
Știu că a-ți iubit fata mea
Așa cum v-a iubit și ea
„Să vă iubiți copii”
Au scris bunicii pe hârtie
Asta e tot ce mi-a rămas
Inima îmi bate ca un ceas
Când mă gândesc la voi cu dor
Și știu că o să mor
Dar las asta în urma mea
Copiii mei vor învăța
Da-mi asta pentru nunta ta
Și nu știam bătrâne
Că tu știai că n-o s-apuci
Și de asta am băut atunci
Bunica mea cu ochii dulci
Rămasă singură pe lume
Dar n-a stat mult
Că n-a putut
Și și-a urmat iubitul
O lună-stat până-plecat ca trenul către Titu
Acum am rămas fără ei
Sunt doar eu și a mea fată
Dar știu c-o voi iubi mereu
Cum v-ați iubit o dată
Și mama mea va plânge mult
Familia va plânge
Toți cei care v-au cunoscut
Au lacrimă de sânge
Dar eu nu pot să scot din cap
Cum v-am găsit atunci în parc
Cântând împreună un cântec ce l-ați îndrăgit
Mi-am amintit bunicule
Cum mă învățai romanțele
Mi-am amintit versurile
Pe care tu mi-ai zis să le cânt
Și ultima ta dorință pe pământ
A fost ca și eu să cânt
Mândrei mele acest cântec sfânt
Și acum plec la drum
Cum o făcea Coșbuc
Pentru toți ai mei, sunt Nimeni Altu, pace, vă sărut
O să mai trec din când în când
Dacă am timp să vă salut
Până atunci fie gândul bun
Eu tot am să cânt
Ori este om, de silă cui
Să-mi placă tot ce-i place lui!
Așa om nici vlădică nu-i
Și nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una și-i a mea;
Decât să mă despart de ea,
Mai bine-aprind tot satul.