Melodiile înfiorător de triste, răsună din pereții de metal ai submarinului.
Prea multe nopți albe și zile negre acum în viața ta
Și-ai vrea să poți schimba ceva, să faci ceva, să fii altcineva, da’..
Cum p**a mea să reușești când vezi că nimic nu iese bine
Și nu găsești nici măcar un gram de noroc în loc de drog pentru tine, vine
O nouă zi, cine poate știi cum va fi, dar tu nu mai speri
Când vezi că totu-i la fel, începi să crezi că și mâine va fi la fel ca și ieri, ca și azi
Și începi să-ți spui că nu-ți pasă, doar ca să
Poți trece peste problemele care nu te mai lasă
Și te apasă, când acasă găsești aceeași atmosferă de căcat
Ma-ta.. supărată, tac-tu beat, toți te fac să te simți vinovat
Când defapt, e vorba de bani și știi că n-ajung, îi porți degeaba-n gând
Așa e când n-ai bani, vrei bani, când ai bani vrei mai mult
Până când să te-ntrebi, până când să-nduri, până când să tragi, să bei, să furi
Până când să te trezești dimineața și să-ncepi să-i înjuri
Pe ceilalți, care doar te condamnă, pentru ce faci
Cei dragi devin străini și nu-ți mai sunt apropiați
Acum pe față vorbesc, pe la spate bârfesc, una zic și alta gândesc
Și doare să vezi pe fețele lor acel zâmbet fals și pervers
Acest vers, ți-l dedic, doar dacă înțelegi ce zic
Dacă din tot ce ai, cel mai scump lucru nu costă nimic
Dacă ai simțit într-un timp, că toată lumea te privește
Dar, toți trec pe lângă tine și fiecare om te ocolește
Este, o lume plină de rechini, ești doar un pește
Ține minte atunci când vezi că oriunde mergi te lovești de:
Aceleași necazuri, căcaturi, aceleași porcării
Te simți de parcă ai trăi mereu aceeași zi, și
Degeaba tot încerci să scapi, nu poți să fugi
De toate aceste gânduri ce-ți fac nopțile prea lungi.
Acum, cine te vede crede că ești nebun, nervii tăi încep să cadă
La pământ când mă auzi cântând spun (taci) ceilalți că vorbesc singur pe stradă
Eu sunt, doar o voce, ai vrea dar nu poți să mă alungi
Și tot io te pun pe gânduri și-ți fac nopțile prea lungi
Iar atunci, când ai vrea să dormi, măcar să ațipești, te fac să te gândești
E greu când nu găsești pentru ce să mai trăiești
Când primești, doar vești proaste, și nimeni nu te înțelege
Când vezi că femeia care a stat cu tine, atât de mult, vrea să plece
Păi de ce, p**a mea? Cum p**a mea? Cât p**a mea să stea lângă tine?
Câte suspine? Nici ea nu mai crede când spune că totul va fi bine
Cât a fost bine, a fost cu tine, la greu nu ține, te lasă
O altă, târfa proastă spune: „Destul!” și pleacă acasă
Tu spui „Lasă, va trece tot!” dar se întâmplă iarăși
Atâtea faze de căcat din partea falșilor tovarăși
Vezi că, toți din jurul tău sunt plini de venin
Tu plin de chin într-un declin deplin mai ai doar un suspin
Mai vin, oare frățioare, multe zile amare?
Ai fi vrut un alt scenariu pentru filmul vieții tale
Și-o rază de soare, care să-ți arate altă cale, dar speranța moare
Doare din ce în ce mai tare
Și cu toate că poate știi că tre’ să le uiți pe toate
Te gândești mereu de ce, oriunde dai, dai numai de:
Aceleași necazuri, căcaturi, aceleași porcării
Te simți de parcă ai trăi mereu aceeași zi, și
Degeaba tot încerci să scapi, nu poți să fugi
De toate aceste gânduri ce-ți fac nopțile prea lungi.
Sensul versurilor
Piesa descrie stările de depresie, singurătate și deziluzie ale unei persoane care se luptă cu probleme existențiale și cu o viață grea. Persoana se simte alienată de cei din jur și copleșită de gânduri negative, având sentimentul că trăiește mereu aceeași zi.