Am fost și tânăr și nebun,
Uneori rău, deseori bun
Acum sunt un rapper bătrân
Și mă distrez doar când compun
Și beau mai mult ca un retard
Și vin și cad cu bicla în parc
Și mă prefac că n-am nimic
Dar cățelușul a trăit
Și vin acasă fericit
Înapoi după atâta timp
Mă așez la masă și recit „Viața e ca un pahar ciobit”
Iar în piscina cu gunoaie
Am pierdut un burețel
Zici că l-a mâncat pisica, nu e nicăieri
Și-am compus un cântecel chiar acum câteva seri
Chiar acum câteva beri, fredonam acest refren
Și-am compus un cântecel chiar acum câteva seri
Chiar acum câteva beri, fredonam:
Sunt ca un scaun bătrân, uitat în drum, uită ce spun
Am fost și, uneori rău, deseori bun și tânăr nebun
Rămân doar piesele acum, ca poze uitate într-un album
Și n-am cum să nu mă gândesc la tot ce trăiesc până și-acum
Sunt ca un scaun bătrân, uitat în drum, uită ce spun
Am fost și, uneori rău, deseori bun și tânăr nebun
Rămân doar piesele acum, ca poze uitate într-un album
Și n-am cum să nu mă gândesc la tot ce trăiesc până și-acum
(Și-acum) Julian o ardea cu o liană pe o eloniana c-o anunțat ăștia lu’ ăsta [?] nu știu a câtă oară
Amuzament senil, aparent de la vinul efervescent
Aberații dintr-un caiet, poate mâine le înțeleg
Ungurel se tăvălea pe o foaie de hârtie
Și pentru că tutun nu mai era, l-am fumat exact așa!
Aprindeam torțele într-un sat și fiecare cânta beat
Cu pumnii strânși și ridicați, acest refren să nu-l uitați!
Sunt ca un scaun bătrân, uitat în drum, uită ce spun
Am fost și, uneori rău, deseori bun și tânăr nebun
Rămân doar piesele acum, ca poze uitate într-un album
Și n-am cum să nu mă gândesc la tot ce trăiesc până și-acum
Sunt ca un scaun bătrân, uitat în drum, uită ce spun
Am fost și, uneori rău, deseori bun și tânăr nebun
Rămân doar piesele acum, ca poze uitate într-un album
Și n-am cum să nu mă gândesc la tot ce trăiesc până și-acum
(Sunt ca un scaun bătrân, uitat în drum, uită ce spun
Am fost și, uneori rău, deseori bun și tânăr nebun
Rămân doar piesele acum, ca poze uitate într-un album
Și n-am cum să nu mă gândesc la tot ce trăiesc până și-acum, până și-acum)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor. Artistul se compară cu un scaun bătrân, uitat, simbolizând sentimentul de a fi depășit de timp și de a se agăța de amintiri.