De la fereastra dărăpănată,
Prin tot ce fac
Mă retrag ca general din rap
C-am adunat destule piese
Pe care să dați din cap
Pe iarbă sau c***t
Prin casă ori prin parc
Și poate încă 200 sute ce nu s-au notat
Zii, Fane, ce-am uitat?
Dacă am mai scris ceva
Că ți-am promis
Că pe noi lumea nu ne va uita
Îți amintești, păreau cândva
Doar simple povești
Știu că acum zâmbești
De câte ori le asculți
Acum le retrăiești
Și te gândești la cum era
A trecut timpul cam așa
Poate că tot ce voi lăsa în urma mea e muzica
Dar știu ceva.
Pentru noi toți e un cadou neprețuit
Când alții simt
Că e doar timp irosit dat la schimb pe nimic
Ce să zic?
Nu i-am înțeles niciodată
Cum mortii mei să fac în viață
Ceva care să nu-mi placă
Așa că, toți încă o dată
Joint-ul sus, sticla sus
Și dragoste pentru femei
Care iubesc ce-am spus
Noapte târziu, străzile încep să cânte
Și doar câțiva mai reușesc cu adevărat să le asculte
Mie-mi zic multe, că mă știu de când eram mic
Și m-au învățat și de bine și de rău
În tot acest timp
Am să mai vin să te țin informat, să te țin
Bine că poate nu mai știi ce se întâmplă p-aci
Cu fraierii de MC, care i-aș scrie cu 3 de „i”
O dau prea-n diverse când se apucă să scrie prostii
Mi-am luat responsabilitatea
Să descriu des realitatea
D’asta des întâlnesc infracționalitatea
D’asta ai mei sunt tresați, au surori și frați
Și poate cei mai mulți prieteni au crescut fără tați
Banii luați prea puțin pentru prea mulți
Și rude care se comportă
Ca și simpli cunoscuți
De la câinii vagabonți din colț, până la hoți
E imposibil să nu simți că parcă nu te-ai ști cu toți
E imposibil să nu simți.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, a amintirilor și a impactului muzicii în viața artistului. Vorbește despre realitățile dure, despre prietenie și despre responsabilitatea de a descrie lumea așa cum este.