Am boală pe lume..
Poate că de asta nu îmi mai arde acum de glume,
Și cad pe gânduri când îl văd pe tata
Că nu mai poate să-și lege singur cravata,
Iar mama săraca.. Muncește de atâția ani
Primind aceeași sumă de bani,
Încercând să țină familia unită
Dar e prea obosită, prea tristă, nemulțumită,
Că alții profită..
În timp ce noi încă mai mâncăm ceai cu pâine prajită,
N-a reușit să se mintă până în această clipă când, în sfârșit, e împlinită,
Știu..
Că fiecare om poartă în suflet greutăți apăsătoare,
Dar simt că nu e bine când știu că pe mine mă apasă de atâtea zile prea multe, prea tare, prea mare,
Suferința prea mult mă doare,
Să fiu al dracului și cât de tare,
Când dracu’ trimite semnale,
La tot ce am mai scump pe această lume da’ nu de valoare
Zic..
Ce să fac dacă știi că am ajuns să vars prea multe lacrimi pe aceste hârtii
Și orice vis mai vechi mi s-ar împlini cred că la fel de trist m-aș simți..
Refx2:
Trecând peste toate, lăsând în spate șoapte,
Noapte după noapte, gândindu-mă la moarte,
Las amintiri prin fapte, distanța ne desparte,
Dar poate voi reuși să îți fiu mereu aproape..
Pun capul pe pernă de parcă 40 de ani aș fi stat treaz,
Și asta în fiecare seară pe care o am de la Dumnezeu, adică șeful meu,
Cu câteva clase, poți să aduci 2 pâini și câteva oase,
De la bloc la cartiere jegoase de case, asta-i destinul meu,
Nu mă împac cu el, fac tot ce pot și mai mult dar nu mai pot să rezist în el,
Mă rog la cel ce poate să mă urce la cer și îmi fac curaj să trec de nivel,
Văd numai fața copilului meu care stă la masă și zice mereu tata..
Alții o duc poate mai greu dar eu simt că-s în apogeu,
câtă dreptate are un copil de 14 ani,
Care nu poate zâmbi nici dacă-i zici la mulți ani,
Poate dacă mai plânge o dată uită de bani,
3 pași până la scară, 7 trepte de urcat..
2 pași până la scaun, dacă aș fi stat l-aș fi îngropat.
Refx2:
Trecând peste toate, lăsând în spate șoapte,
Noapte după noapte, gândindu-mă la moarte,
Las amintiri prin fapte, distanța ne desparte,
Dar poate voi reuși să îți fiu mereu aproape..
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta cu greutățile vieții, dezamăgirea față de inechitățile sociale și dorința de a depăși obstacolele pentru a oferi un viitor mai bun familiei. Artistul își varsă frustrările și tristețea, dar păstrează o licărire de speranță.