Nimeni Altu’ feat Aforic, Sek93 & Dj Sonia – Frunze Diferite [Nopți Prea Lungi]

[Nimeni Altu’]
Nu facem rap pentru bani, avem respect pentru fani
Suntem mai underground decât artişti morţi de 30 de ani
Nimeni Altu’, Aforic – atac demonic, problema-i gravă
Reprezentăm ramura cea mai bolnavă.
Suntem frunze diferite, totuşi din acelaşi pom
Dăm c-o mână pe bere, c-o mână pe microfon
Facem show, aducem ceva nou, tu pici de bou.. jos!
Concurenţa demonstrează cât sună de prost.
Prea mulţi au fost, prea mult au vrut să fie sau măcar să pară
Prea mulţi copii se bagă singuri în seamă, separă
adevăratul MC de acel wannabe şi
vei descoperi că nu e chiar aşa cum ştii.
Sunt mulţi băieţaşi care de fapt sunt laşi
Şi cei mai mulţi rapperi pe care-i vezi la TV sunt falşi
Sunt multe compromisuri pe care le fac
Şi înghit atâtea faze de căcat ca să semneze un contract.
Prea puţini sunt în stare să reprezinte
Deci sunt prea multe microfoane care ajung în mâini greşite
Şi mulţi dintre puţini au prea puţine cuvinte
Aşa că ţineţi minte, noi suntem frunze diferite.
[Aforic]
Ye.. hai, hai.. yo
Suntem frunze diferite, ochi pentru acelaşi ochi şi dinte pentru dinte
Cerem scuze, domnule preşedinte
Suntem doi provocând război celor noi, celor ce nu-s ca noi
Tu ce eşti celebră îţi zic ”Eşti un gunoi! ”
Cred că inspiraţia o extragi de la REBU
Eşti rebut, te întinzi – te f*!, nu te prinzi – te mut
Te vinzi, nu te mai ajut, nu-i vorba de întrecere
Nu-i nici o petrecere, doar neînţelegere.
Suntem asasini tăcuţi, plătiţi să se facă plăcuţi
Fii atent la ce spun, comunic ce compun
Şi descompun poponari mai amili ca Mircea Zara
Sparg foişorul, trag AK-ul şi-i execut ca Che Guevarra.
Ei ne zic că hip-hop-ul e al lor
Şi ei îl ţin ca bonus, sar pe patru fraieri slabi şi îi fumez ca Filimon
Şi-i dezic, te trec fiori
Când afli că în hip hop e unitate şi noi suntem dezertori.
Trei culori plus o onoare avem de apărat
Am în spate brigadă de fete, trag copii de plete
Sparg copii de cete de MCi şi când vin la disco
La concerte comerciale fără de cisco vin ca Gina – cu un pistol.
Vin şi pe viscol şi îmi dai ocol
Fără să îţi mai scuturi şapca în faţa mea
Tragi de fată, îţi trag faţa în p***a mea şi să fugi
Că toamna încep să cadă frunze diferite după nopţi prea lungi.
[sek93]
Aud chestii diferite de la frunzele mâhnite
Care vor să pară că primează, dar sunt ofilite
Te minte de tot ce simte, de tactică şi printre
ei e un pion mereu, care se prinde?
Toţi dintre noi care avem boli diferite
Dintre toţi cei ca noi se tratează cine îşi permite
Minte cel care spune ”Nu spune pe bune,
spune doar minciune, dume ca să ajunga greşit la lume. ”
Dar poate tu ştii să separi
Parcă dai dovadă de înţelepciune sau doar pari
Eu par nu am în mână, dar o să îmi achiziţionez
Pentru voi, evident – nu evoluez.
Man, simţi şi tu? Simt şi eu
Monstrul este greu, toţi de-aicea credem că nu e un zeu
Sunt mai mulţi sau nu-i nici unul, stai să dea cu pumnul
Deci găseşte alternative până nu îţi cade plămânul.
Oh yeah, frate, frate, ce? Nu m-auzi.. de ce?
Te întrebi de ce sun ca CTC
Eu de ce mă frământ şi ce găsesc? Nu mai cânt
Deci de ce să nu mă pun şi să nu ascult?
Mă exprim prin hip-hop, deci ştii că nu e loc
Şi vin dintr-un loc unde mijlocul e scop
Scop, frate, idei furate
Frate, parcă toate sunt făcute să formeze cât jumate.
Apar mereu prin spate
Mergând uşor în miez de noapte
Meditând la ce ai zis şi mai departe
Încerc să nu ratez, dar totuşi încerc şi poate
O să mă rănesc gândind, tre să dau mai mult din coate.
Pace.. mesaj de pace
Pace pentru toţi românii care n-au ce face
Şi româncele ce-l au pe ”vino încoace”
Pace pentru flori pe piept, cântece
Căci au plecat în locuri fără durere sau întristare.
Pace pentru frunze diferite din acelaşi pom născare
Evident pe firmament şi totuşi nu apare
Oricât de mică în comportament schimbare
Tot copii care mai pun accent pe ţoale.
Ar mai da vorbe goale, vor să facă şi parale
Meditez şi controlez pe celulare
Hai, deschideţi cutia să iasă şi speranţa
Că mai aveţi de mers ca de la Bucureşti pân’ la Constanţa.
Am învăţat la şcoala veche unde se vorbea frumos
Pictam pereţi la băieţi şi pe urmă mai dădeam un cross
Şi dacă v-aş da singurul cuvânt urât din viaţa mea
.. două bile de dava.

Sensul versurilor

Piesa este un manifest al individualității și al autenticității în scena hip-hop românească. Artiștii se poziționează ca fiind diferiți de mainstream, criticând compromisurile și superficialitatea din industrie. Ei îndeamnă la unitate, dar și la păstrarea identității proprii.

Lasă un comentariu