Pune mai mult fond de ten
Dă-i cu ruj, să nu se vadă
Urmele care rămân
După fiecare ceartă.
Te liniștești, cu amintiri
Te minți că-i înc-o ceartă trecătoare
Ți-amintești zilele când venea cu trandafiri
Să uiți nopțile de trădare.
Pentru un inel și două acte
Adormi plângând din nou la noapte
De parcă în loc de inel
Ți-a pus cătușe din oțel.
Te prefaci că-i viață bună
Când părinții tăi te sună
Și nu le spui prin ce treci
Că te-ar implora să pleci.
Din iubire v-ați luat
Dar ce face el cu tine
Nu e deloc ce-ai visat
Nu seamănă a iubire.
Visezi raiul pe pământ
lângă cine trăiești iadu’
Dacă tu nu te poți vedea plecând
Atunci la tine-i păcatul.
Pentru un inel și două acte
Adormi plângând la noapte
De parcă în loc de inel
Ți-a pus cătușe din oțel.
Te prefaci că-i viață bună
Când părinții tăi te sună
Și nu le spui prin ce treci
Că te-ar implora să pleci
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie prinsă într-o căsnicie nefericită, unde abuzul emoțional este ascuns sub aparența unei vieți normale. Ea se minte pe sine și își ascunde suferința de familie, simțindu-se captivă și incapabilă să plece.