Nicio româncă nu-i așa, frumoasă așa
Of, cum ești tu prințesa mea, prințesa mea
Și cu ochii pătrunzători, tu îi dai inimii fiori
Ce mi-ai făcut, că mă omori?
Nicio româncă nu-i așa, frumoasă așa
Of, cum ești tu prințesa mea, prințesa mea
Și cu ochii pătrunzători, tu îi dai inimii fiori
Ce mi-ai făcut, că mă omori?
Hei, șapte continente aș umbla
Hei, pe toate să mă laud cu ea
Hei, aș străbate globul pământesc
Hei, să vadă toți ce mult o iubesc.
Că te-am văzut e vina mea, e vina mea
Că te-am plăcut e vina ta, e vina ta
Că te iubesc nu mă-ntreba, sărută-mă și vei vedea
Sărută-mă și vei vedea.
Că te-am văzut e vina mea, e vina mea
Că te-am plăcut e vina ta, e vina ta
Că te iubesc nu mă-ntreba, sărută-mă și vei vedea
Sărută-mă și vei vedea.
Hei, șapte continente aș umbla
Hei, pe toate să mă laud cu ea
Hei, aș străbate globul pământesc
Hei, să vadă toți ce mult o iubesc.
Hei, șapte continente aș umbla
Hei, pe toate să mă laud cu ea
Hei, aș străbate globul pământesc
Hei, să vadă toți ce mult o iubesc.
Nicio româncă nu-i așa, frumoasă așa
Of, cum ești tu prințesa mea, prințesa mea
Și cu ochii pătrunzători, tu îi dai inimii fiori
Ce mi-ai făcut, că mă omori?
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă și dragostea pentru o femeie româncă, idealizată ca o prințesă. Naratorul este dispus să facă orice pentru a-și exprima iubirea, chiar să străbată lumea întreagă. Refrenul subliniază atracția reciprocă și dorința de apropiere.
