Sunt un credincios care continuă să creadă
În scopul amintirilor mele din această lume
O licărire trecătoare
Scânteietoare în trecerea timpului.
Visând ceea ce nimeni nu poate visa
Am eliminat complet lucrurile de care nu am nevoie
Realizate în acest piept al meu
Care speră să nu pot ceda.
Încă în diferența dintre realitate și idealurile mele
Chiar dacă picioarele îmi sunt legate de cătușele de sacrificiu
Eu nu pot gestiona pentru a opri nevoia dezlănțuită
Pentru că am o inimă care își caută în permanență dorința.
Nu sunt atât de slab încât să fiu reținut cu
Diferitele negativități
Minciună, frică, ostentație, durere
Sunt un escroc care nu cunoaște singurătatea.
O mulțime de clădiri atingând cerul noaptea..
Uitându-se la un cer în care stelele nu pot fi văzute
Mă întreb:
„Am îndoieli?”
Orașul este pătat cu lucruri debordante
Care sunt realiste
La sfârșitul drumului care ne leagă de viitor
Vreau să văd ce am de mers.
Închizându-mi ochii, plutesc pe o mare de simțuri, imaginându-mi
În ziua în care îmi voi avea idealurile la îndemâna mea.
Acceptând în această lume că „dreptatea” are limitele sale și că decăderea este prostească în același mod
Ceva ce nimeni altcineva nu are, spre o limpezire numită „eu”.
Perforarea prin simplitate, într-o zi se va schimba în realitate
Vreau să continui să cred cu încăpățânare, e doar credința mea, adevărul absolut.
În mijlocul trecerii timpului, o clipită și trecătoare strălucire
Sunt un credincios care continuă să creadă, să-și sculpteze amintirile acelea
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre credința într-un viitor mai bun și despre importanța amintirilor. Naratorul își exprimă dorința de a-și atinge idealurile, depășind obstacolele și negativitățile. El crede cu încăpățânare în adevărul său, chiar și în mijlocul trecerii timpului.