Într-o marți dimineața
Vorbea finul cu nașa:
– Nașă, cât ești de frumoasă
Tot atât de păcătoasă!.
– Nu-mi purta de grijă, fine,
Eu știu să trăiesc pe lume,
Știu seama bărbatului
Și rostul iubitului,
Știu viața să-mi rânduiesc
Și ce-i frumos să iubesc.
– Nașă frumoasă și hoață,
Tot ce-ți place strângi în brață,
Cine-ți intră-n farmece
Își numără zilele,
De te prinde nașu-o dată
N-ai să scapi basma curată.
– Nașul tău are parale
Mi-o plăti o slujbă mare
Într-o mare mănăstire,
Cine-o trece să se-nchine,
Păcatul să-mi mântuiască
Că-s tânără și-s frumoasă.
Vers refren:
Uite, uite-așa!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă un dialog plin de umor și subînțelesuri între fin și nașă, abordând teme precum atracția, moralitatea și statutul social. Nașa, o femeie frumoasă și independentă, își asumă alegerile, sfidând convențiile sociale, în timp ce finul o avertizează asupra consecințelor.