Ți-am dat, nană, dragostea,
Te-am culcat pe mâna mea,
Ți-am dat sufletul din mine,
N-a fost de-ajuns pentru tine,
Te-am iubit, nu meritai,
Dragostea mea n-o mai ai.
Ai făcut cum ai știut,
Pe mine nu m-ai crezut,
Mi-ai măsurat dragostea
Cu vorbe de lume rea,
N-ai gândit, n-ai socotit
Lumea cât rău ne-a făcut.
Ți-am făcut, puiule, fală,
Dar tu n-ai mai ținut seamă,
Tot ce făceam pentru tine
Credeai că ți se cuvine,
Acum, nană, cred că vezi
Că-n viață poți să și pierzi,
Nu se știe niciodată
Soarta pe unde te poartă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dezamăgirea față de o iubire neîmpărtășită și nerecunoscătoare. Naratorul reflectă asupra eforturilor sale și realizează că partenerul nu a apreciat sacrificiile făcute, ajungând să înțeleagă că în viață se pot pierde lucruri importante.