Te las, neicuță, te las
Și-mi curg lacrimi pe obraz
Că ți-am fost, nană, prea bună
Și-am ajuns tot eu de vină,
Te-ai jucat cu viața mea
Și poate nu trebuia,
Ți-am pus sufletul în palmă,
Ce păcat, neicuță dragă!.
Mi-a fost drumul la răscruce
Și n-am știut unde duce,
N-am știut ce să aleg
Și-ncotro-i bine să merg,
Mi-am dorit dragostea ta
Și poate nu trebuia,
Ți-am pus sufletul în palmă,
Ce păcat, neicuță dragă!.
Te las, neicuță, cu bine
Și plec departe de tine,
Înapoi nu mai privesc,
Orice-ar fi te părăsesc,
Câte-au fost toate-au trecut,
Te iert și încerc să uit
Că ți-am pus sufletu-n palmă,
Ce păcat, neicuță dragă!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei care părăsește persoana iubită, neicuță, din cauza suferinței provocate. Ea își exprimă regretul pentru că s-a dăruit total și a ajuns să fie rănită, dar alege să ierte și să meargă mai departe.