Stinge-te, lampă, te stinge
Când nana-n brațe mă strânge
Ori te arde mai mereu,
Că de nu te-oi stinge eu.
Nu mai bate, vânt, nu bate,
Că mi-e nana de departe
Și-am trăit cu dorul lui,
Și vreme să aștept nu-i.
Du-te, lună, după casă,
Lasă-l pe nana să iasă
Și stai pân’ s-o depărta
Să nu-l vadă cineva.
Aprinde-te, lampă-aprinde,
Să arzi ca și mai ‘nainte
Că poate vine nana
Și mi-e că nu te-o vedea,
Când vine-n brațe să-l strâng
Am eu grijă să te sting.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului pentru nana (bunicul), așteptarea revederii și rugămintea adresată elementelor naturii (vânt, lună, lampă) de a-i facilita întâlnirea. Versurile transmit un sentiment de nostalgie și afecțiune puternică.