Ochilor, faceți plimbare
De la deal până la vale,
Vedeți neica ce gând are
De umblă pe drum agale,
Merge cu capu-n pământ
Parc-ar fi bătut de vânt,
Se uită cu milă-n urmă
Parc-ar fi bătut de brumă.
De-ar fi neica fericit
N-ar umbla tot necăjit,
N-ar ofta neicuța greu
C-a greșit și-i pare rău,
Cui să-i spună, n-are cui,
Știe doar inima lui,
Inima de l-a-nșelat
Și-a pierdut ce i-a fost drag.
Puiul meu e necăjit
Că-l cunosc eu pe pășit,
Că pășește-ncet și rar,
Cu necaz și cu amar,
Ochii triști și-nlăcrimați
De mult timp nemângâiați,
Gurița-i plină de dor,
De dorul meu, puișor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și regretul unui bărbat care suferă din dragoste. Versurile descriu starea lui de spirit apăsătoare și dorul profund pe care îl simte.
