Nu-ți vreau, neică, niciun rău,
Doar să ieși din gândul meu,
Nu-ți vreau rău, nu-ți vreau nici bine,
Doar să pot uita de tine,
Să-ți uit, neică, dragostea
Și să mă pot vindeca
De-atâta chin și amar
Și de-o dragoste-n zadar.
C-așa ai vrut tu să fie
Dragostea ce mi-o porți mie:
Udată cu lacrimi grele,
Fără pic de mângâiere,
Udate cu lăcrămioare
Și plină de supărare,
Să mă vezi tot necăjită
Și prin lume chinuită.
Dar viața nu se sfârșește
C-un om care tot greșește,
Te-ai iubit prea mult pe tine
Să-ți mai pese și de mine,
C-ai cerut și-ai tot cerut
Și-napoi n-ai dat nimic,
Eu din suflet ți-am tot dat,
Ce păcat, n-ai meritat!.
Vers refren:
Puișorule!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane în urma unei relații toxice, în care a oferit totul fără a primi nimic în schimb. Ea își dorește să uite și să se vindece de suferința provocată de această dragoste neîmpărtășită și egoistă.