Nană, strugurel de toamnă,
Ești frumos ca o icoană,
Ești dulce la degustat
Ca un strugurel brumat.
Când te văd pe drum trecând
Mă pomenesc tremurând,
Mă lasă puterile
Măsurându-ți urmele.
Nu știu, nană, cum să fac
Să te prindă al meu drag,
Să te pun într-o cădiță
Să fii a mea iconiță,
Seara la tin’ să mă-nchin
Și pe brațe să te țin.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă și dorința unui îndrăgostit față de persoana iubită, comparând-o cu o icoană și un strugure dulce. El își dorește să o aibă aproape și să o venereze.