Lume, ție-ți sunt datoare
Pentru dragostea ta mare
Și grija ce mi-ai purtat
Cât răul m-a colindat.
Ți-aduc lume, cântecul
Ca să-ți mângâi sufletul,
Dar tu cu dragostea ta
Îmi faci frumoasă viața.
Ți-am cântat de-o ibovnică
Și-o mândruță micucică,
De-ale mele doruri multe
Și de danțul de la munte.
Și de-am mai greșit vreodată
Tu să nu fii supărată
Că eu, lume, ca și tine
Făcută-s din rău și bine.
Refren:
D-aia-ți dau inima mea
Și mă-nclin în fața ta
Că m-asculți cu drag ce-ți cânt
Și mă porți la tine-n gând.
Sensul versurilor
Cântăreața își exprimă recunoștința față de lume pentru dragostea și grija primită. Ea oferă cântecul său ca mulțumire, recunoscând că, asemenea lumii, este făcută din bine și rău.