Inimă, nu știu de-i bine
Să te mai ascult pe tine
Că de-atâta bunătate
Le-ai cam încurcat pe toate.
M-ai învățat să iubesc,
Dar nu mi-ai spus că greșesc
Când din multă dragoste
Iert și ce nu trebuie.
Inimioară, mai ții minte
Câte-am auzit noi, câte,
Câte-am auzit și-am tras,
Inimioară cu necaz?.
Refren:
Ai pierdut și-ai zis: „Ce dacă?
Nu-i nimica, o să-mi treacă!”,
Și-o iau de la capăt iară,
Dar până când, inimioară?
Că vezi cât de greu îți vine
Când nu-i nimeni lângă tine
Să te-asculte și să-ți spună
Inimioar-o vorbă bună.
Sensul versurilor
Piesa exprimă îndoiala și suferința unei persoane care s-a lăsat condusă de inimă și a fost dezamăgită. Ea se întreabă până când va mai putea ierta și trece peste greutăți, simțind nevoia de sprijin și înțelegere.