Fost-ai, nană, cât ai fost
Și de dulce, și de post,
Fost-ai pup de trandafir,
Dar acum ești calomfir,
Fost-ai, puiule, odată,
Dar de-acuma niciodată.
Anul trecut la Ispas
Mi-erai, puișor, cu haz,
Cu haz și cu omenie
Și de-aia-mi plăceai mie,
Știai vorba cum se spune
Și dragostea cum se ține.
Din postul Crăciunului
Te făcuși al dracului,
Îți pierduși din omenie
Și de aia nu-mi placi mie,
N-ai nici vorbă, nici cuvânt,
De-aia mi-ai căzut urât.
Fost-ai, puiule, o vreme
Când te iubeam cu plăcere,
Dar de-acum și dac-ai vrea
Nu mai pot să fiu a ta
C-am văzut eu și știu bine,
Nu ești, puiule, de mine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dezamăgirea profundă față de o persoană iubită care s-a schimbat în rău. Naratorul își amintește cu nostalgie de vremurile bune, dar constată că nu mai poate iubi persoana respectivă din cauza pierderii calităților sale.