Fir-al dracului de cal,
Ce-l trântiși pe nana-n deal,
Ce nu l-ai trântit în vale
La lelea din drumu-ăl mare
Să-i aprind-o lumânare
Că-i păcat de el că moare.
– Băietane, băietane,
Mândrele ți-or mâncat banii!
– Lasă, nană, să-i mănânce
Că le-o fost gurița dulce,
Să mănânce cât o vrea,
Nu mă las de legea mea!.
C-am o lege cam păgână,
Iubesc ce-mi cade la mână:
Și tânără, și bătrână,
Și num-o dată pe lună,
Și urâtă, și frumoasă,
Și câte două din casă.
C-am o lege legiuită
Și-o mândră nechibzuită,
Când iubește se pripește,
Dragostea n-o cântărește,
C-am o lege cam păgână,
Iubesc ce-mi cade la mână,
C-am o lege legiuită
Și-o mândră nechibzuită.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o perspectivă umoristică asupra vieții rurale și a relațiilor. Naratorul își exprimă nepăsarea față de pierderea banilor din cauza femeilor, afirmând că nu renunță la stilul său de viață libertin.