Vezi mai nana, văd și eu
Cum trăim cu dorul greu
Azi îl duci și mâine-l duci
Mă mir nana unde-ajungi.
Te-am avut, avut mândro la mână
Mai frumoasă și bună
Și n-am crezut niciodată
Că dragostea ni-i secată.
N-ai crezut că vremea vine nana
Să mă las de tine
Să uit dragostea curată
Ce ne-a legat odată.
Ce-a fost frumos a trecut
Ce-am avut mândro am pierdut
Amândoi de ce să fim
Dacă nu ne iubim.
Treceam dealuri, treceam văi
Numai să-ți văd ochii tăi
Și tu, puișorul meu
M-ai iubit, nu-mi pare rău.
Dragostea noastră cea mare
N-o mai fi alta sub soare
Nici ca mine, nici ca tine
Nu s-or mai iubi pe lume.
Când treci pe drumuri de munte
Mândro să-ți aduci aminte
Că te așteptam puiule
Să-ți sărut buzele.
Și-mi spuneai că fără mine
Nu poți să trăiești pe lume
Și ne iubeam până-n zori
N-ai să uiți până mori.
Mi-o fi bine, mi-o fi rău
O știe doar sufletul meu
Mi-o fi rău sau mi-o fi bine
Tot mi-oi aminti de tine.
Cum crezi c-o să poți să uiți
Când pe brațe te-am ținut
Singurel pe lume oi fi
De tine mi-oi aminti.
De-i vis sau adevărat
Drumurile ni se-mpart
Tu într-o parte, eu în alta
Că așa ne-a fost soarta.
De-om vrea neică ori n-om vrea
Când și când tot ne-om vedea
Și-n adâncul inimii
Dragostea noastră o fi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste pierdută și amintirea unei relații intense. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și acceptă despărțirea ca pe un destin inevitabil, dar cu regret și nostalgie.