Nu ești bogat cu arginți,
Ești bogat cu doi părinți
Ce din suflet te-au dorit
Și cu milă te-au crescut
Și în toată viața lor
Poartă grijă și duc dor,
Că dorul de copii te arde,
De părinți pe jumătate.
Ascultați-mă, feciori,
Greu e părinte cu dor,
Dorul ăsta o să-l știți
Când veți fi și voi părinți,
Când copiii mari vor fi
Și prin lume or porni,
Și-atunci o să luați aminte
Ce-i dragostea de părinte.
Ai copii, e greu oricând,
De sunt mici sau mari, cum sunt,
Ai copii e greu mereu,
De nu-i ai e și mai rău,
Că omul orice-ar avea
Tot aleargă, tot mai vrea,
Muncește pentru copii
Pân’ la bătrâneți târzii,
Mergeți la părinți, copii,
Lor suntem datori întâi,
Că două iubiri sunt sfinte:
De copil și de părinte!
Sensul versurilor
Piesa subliniază importanța părinților în viața noastră, amintind că bogăția adevărată nu constă în lucruri materiale, ci în dragostea și grija părintească. Versurile îndeamnă la recunoștință și apreciere față de sacrificiile pe care le fac părinții pentru copiii lor.