Degeaba vii primăvară
Cu miros de căprioară
Că ce-am iubit nu mai este
N-am cui să-i mai trag nădejde
Curgeți, curgeți lăcrimioare
Și faceți două izvoare
Să poată neica să bea
Lacrimi din dragostea mea
Cât a fost dragoste a fost
Am avut și eu un rost
Dar de când nu mai iubește
Numai de rău îmi vorbește
Curgeți, curgeți lăcrimioare
Și faceți două izvoare
Să poată neica să bea
Lacrimi din dragostea mea
Văd pomii înmugurind
Mi-ascult sufletul plângând
Văd primăvara cum vine
Dar ce folos pentru mine
Curgeți, curgeți lăcrimioare
Și faceți două izvoare
Să poată neica să bea
Lacrimi din dragostea mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane după o despărțire, folosind venirea primăverii ca un contrast amar cu propria suferință. Chiar dacă natura renaște, protagonista nu găsește alinare, fiind copleșită de amintirea iubirii pierdute și de trădarea partenerului.