Degeaba vii, primăvară,
Cu miros de tămâioară
Că ce-am iubit nu mai este,
N-am cui să-i mai trag nădejde.
Cât a fost dragoste-a fost,
Am avut și eu un rost,
Dar de când nu mă iubește
Numai vină îmi găsește.
Văd pomii înmugurind,
Mi-ascult sufletul plângând,
Văd primăvara cum vine,
Dar ce folos pentru mine?.
Refren:
Curgeți, curgeți, lăcrimioare,
Și faceți două izvoare
Să poată neica să bea
Lacrimi din dragostea mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane care suferă după o despărțire. Venirea primăverii nu aduce bucurie, ci accentuează sentimentul de pierdere și singurătate, amintind de vremurile fericite apuse.