De-aș fi ca luna pe cer
Le-aș vedea pe toate
Și pe neiculița
L-aș vedea ce face,
C-aseară l-am așteptat
Și m-am necăjit,
El zice că s-o culcat,
Devreme-o adormit,
Eu nu cred c-o adormit,
Cred că m-o-nșelat,
Neicuț-al meu rău mă minte,
Iese pe-nserat.
De-aș fi floare-n drumul tău,
Nană, să mă vezi
N-aș mai duce dor
După ochii-ăi verzi,
Dar nu-s floare-s mândruliță
Și dorul mă poartă
După ochii tăi ăi verzi
Să-i mai văd o dată.
De-aș fi ca luna pe cer
I-aș vedea pe toți,
Să mă minți, neicuță,
Cred că n-ai să poți,
C-aseară te-am așteptat
Și tu n-ai venit,
Mie-mi spui că te-ai culcat,
Devreme-ai dormit,
Eu nu cred c-ai adormit,
Cred că m-ai mințit,
De nu mă mai vrei, neicuță,
Du-te liniștit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a avea puteri supranaturale pentru a observa persoana iubită și a descoperi adevărul despre sentimentele sale. Vorbește despre suspiciunea de înșelăciune și despre dorința de a fi aproape de persoana iubită, chiar și sub forma unei flori.