Cine n-are ibovnică
Doamne, la vremea de-acuma,
De el și dracu’ o râde,
Doamne, dar și toată lumea.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și n-a mai iubit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și s-a pocăit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și n-a mai iubit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și s-a pocăit.
Să nu zici că ești bătrân,
Cât picioarele te țin,
Cât mai poți să strângi în brațe
Puișor frumos la față.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și n-a mai iubit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și s-a pocăit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și n-a mai iubit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și s-a pocăit.
Să nu zici că n-ai putere
Să ai mandre de plăcere
Ai să vezi că vine o vreme
Să-ți pară mult și-o muiere.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și n-a mai iubit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și s-a pocăit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și n-a mai iubit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și s-a pocăit.
Viața-i bună s-o trăiești,
Cât ești tânăr și iubești,
Cât ești tânăr și-n putere,
Să faci ce inima-ți cere.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și n-a mai iubit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și s-a pocăit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și n-a mai iubit.
Ăla nu e om, ori a îmbătrânit,
Ori nu-i cu lumea la rând și s-a pocăit
Sensul versurilor
Cântecul celebrează tinerețea și importanța iubirii și a plăcerilor vieții. Îndeamnă la trăirea intensă a momentului prezent și la savurarea relațiilor amoroase, sugerând că cine nu are o ibovnică pierde esența vieții.