Cât de dor mi-a fost,
Puișor, de tine
Și am plâns, neicuță,
Cât n-a plâns o lume,
Am tot plâns, neicuță,
Și am suspinat
Singură prin lume
Și te-am căutat.
Zilele-or să vină
Și anii-or să treacă,
Ce-am trăit cu tine
N-am să uit vreodată,
Ochii și gurița
Care-mi tot spunea:
„Puișor iubit,
Tu ești viața mea!”.
Și de-ar fi să-ntorc
Vremea înapoi
Aș opri-o-n loc,
Nană, pentru noi,
Să putem trăi
Tot ce ne-a fost luat
De atâta vreme
Cât departe-am stat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o iubire pierdută. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și își dorește să poată întoarce timpul pentru a retrăi acele clipe.