Cât am fost tânăr, am fost,
La iubit n-am ținut rost,
Am crezut că nu se gată,
Că nu trece niciodată.
De când părul mi-a albit
Și iubitul s-a rărit,
Din zece mândre fac una
Și-o iubesc la săptămâna.
S-a dus de mult tinereța,
Dar am iubit toată viața,
Și cât mai am de trăit
Oi trăi tot din iubit.
Refren:
De-ar mai vrea picioarele
Pe unde-mi fug mințile
Aș iubi, n-aș socoti,
Mândrele m-ar pomeni.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a tinereții pierdute, cu un regret nostalgic pentru iubirile din trecut. Vorbitorul își amintește cu melancolie de vremurile tinereții și de modul în care a iubit fără reținere.