Când aud cucul cântând,
Mierlița șirlicăind,
Șir, lic, lic, lic, lic, lic, lic,
Eu trec muntele și plâng,
Și de jalea cea seacă
Toate crengile se-apleacă
Cu vârfurile-n pământ
Și mă-ntreabă de ce plâng.
Cum naibului de n-aș plânge?!
Toată lumea-i dintr-un sânge,
Numai eu n-am cui mă plânge,
Toată lumea-i dintr-un neam
Numai eu pe nima n-am,
Amărât, copil străin,
De-ar face din apă vin
Și străinu-i tot străin,
Are sufletul hain,
De-ar face din apă bere
La străini nu-i pe plăcere.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și dor, accentuate de statutul de străin. Vorbitorul se simte izolat și fără sprijin, jelind soarta sa și neputința de a schimba ceva.