Astăzi port pantofi de lac
Așa cum visam odată,
Niciodată n-am gândit,
Că mi-e dor cum am trăit.
Schimb pantofii ca pe lei,
Mă dor tălpile de ei,
Acasă călcam pe pietre,
Ziceam că-s prin iarbă verde.
Refren:X2
Toarnă și mai toarnă,
Pentru viața mea de dinainte, of, of, Doamne ce frumos era, tânăr în putere fără grijă chiar de n-avem multe toarnă of inima mea măi.
Să ridic casă cu coamă,
N-am mai pus geană pe geană,
Să zidesc piatră pe piatră, mi-a slăbit puterea toată.
Mi-e dor să mai fug prin corb,
oameni răi să nu mai văd,
că din ce dau piept cu ei, mi-e dor de părinţii mei.
Refren:X2
Când umblam pe drum desculț,
îmi doream să am bani mulți,
Și încălțăminte scumpă,
dar toate se fac cu trudă.
Am luat un hoinar pe lume,
Ca să am astăzi un nume,
Pe loc o zi nu am stat,
Suflețelul să mi-l trag.
Refren:X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de trecut și de simplitatea vieții de odinioară, în contrast cu prezentul marcat de trudă și realizări materiale. Naratorul își amintește cu nostalgie de copilărie și de aspirațiile sale, realizând că prețul succesului a fost renunțarea la o anumită formă de libertate și bucurie.