Am pus vie cinci pogoane,
Să facă struguri, Doamne
Am pus vie cinci pogoane,
Să facă struguri, Doamne.
Toamna bruma când o da,
Să fac vin să am ce bea, mai
Răsplată să am la iarnă
Ce iese din damigeană! x2
Am muncit, nu mi-e necaz, mai
Că la iarnă nu stau treaz, mai
Am muncit, nu mi-e necaz, mai
Că la iarnă nu stau treaz, mai.
Să tai porcu’ de Crăciun
Să umblu la vinu’ bun, mai
Am vin și de zece ani, mai
Am să dau și la dușmani! x2
Să fac din vin rachie
Că-am muncit vara la vie
Să fac din vin rachie
Că-am muncit vara la vie.
Toamna bruma când o da,
Să fac vin să am ce bea, mai
Răsplată să am la iarnă
Ce iese din damigeană! x2
Pun gutuia în cuptor, mai
Și beau vinul din ulcior, mai
Pun gutuia în cuptor, mai
Și beau vinul din ulcior, mai.
Am muncit, nu mi-e necaz
Că la iarnă nu stau treaz, mai
Sparg la nuci, scot vin și beau, mai
Că-am în pivniță cât vreau.
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria muncii la vie și satisfacția de a te bucura de roadele ei. Este o celebrare a belșugului și a tradițiilor legate de producerea vinului.