Sărmană țară
..
Sărmană țară moale,
Sărman popor de lemn,
Din ceruri nu coboară
La vremuri, niciun semn!
Sărmană țară dragă
Privești cu ochii-ți goi,
Cum ai ajuns întreagă
Supusă de ciocoi!
..
Sărmană țară sfântă,
Veacul te-nspăimântă,
Izvoarele te dor
Când vezi că apa lor
E luată de străini
La suflete haini,
Răi ca niște câini,
Trădată de ai tăi
Și ei la fel de răi!
..
Și vezi cum tot din tine
E smuls din rădăcină
Și prefăcut ruine
Sau dus fără rușine
În alte țări, străine
Și goală de lumină,
Îți duci în acest veac
Și-abia de mai poți duce
Mai greu decât o cruce,
Poporul tău sărac!
…
Sărmană țară goală
Goală de Dumnezeu
Cum ai murit mereu,
Tu mori, a câta oară?
Sărmană țară dragă
Poporu-ți doarme dus,
Nu pare să-nțeleagă
Că tu ești casa lui!
Și a lăsat străinul
Să-ți tulbure seninul
Și să-i ia tainul
Și-acum e-al nimănui!
..
Îmbracă-te în doliu,
Sărmană țară moale,
Ești dusă către moarte
De-o mână de păpuși,
De trădători de țară,
De țara lor natală,
Sărmană țară goală
Ți-au pus pe cap lințoliu
Mișeii trepăduși
Hoți și trădători,
De neam nepăsători!
..
Tu nu mai ai popor,
Ci coadă de topor
Căci, nimic nu zice,
Și tăcând complice,
Se duce să voteze
Pe cei care aleși
De fapt sunt înțeleși
Să te violeze.
Și-apoi se-nfoaie-n pene
Că aleșii fură!
Dar el nu se-ndură
Nu se poate-abține
Și fără de rușine
Votează într-una
Uscai-s-ar mâna!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea față de starea actuală a României, considerată trădată și exploatată. Ea critică pasivitatea poporului și acțiunile corupte ale conducătorilor, deplângând pierderea identității naționale și a resurselor.