I:
A fost odată o făptură ce semăna leit c-o tură
Dar s-a încurcat cu calul balan
Și vinu-i dulce în orice an.
Refren:
La Calul Balan, la Calul Balan
Și vinu-i dulce, și vinu-i dulce
Aș sta și-un an, aș sta și-un an
Și nu m-aș mai duce, nu.
II:
Dar prin prejur din întâmplare se arată și-un ofițer
Bătând din pinteni foarte tare, el
Deci avea călcâi de fier.
Refren:
III:
Și calul meu balan odată de când?? monoton
Cel ofițer cu o lopată l-a măturat ca pe-un pion.
Refren:
IV:
Mii și mii de mutări fac zi de zi și tu știi
Doar vinul mă scapă de viața grea de zi cu zi
Azi mă gândesc la mâine,
Nu contează ce va fi, poate o să fie bine
Nu am trac și cu?? , fac ce fac și nu tac
Permanent, coerent, ?? , dement, inocent
Mă distrez de minune,
Cad lat, șah-mat, dar mă ține.
V:
Și tura a murit de plâns
Văzând ce cursă i-au întins
Dar regele în palat s-a stins
Și nu s-a dat nici mort învins.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață trăită cu melancolie, unde vinul oferă o evadare temporară din greutățile cotidiene. Metaforele șahiste sugerează complexitatea vieții și inevitabilitatea schimbărilor, în timp ce refrenul repetitiv accentuează dorința de a rămâne într-o stare de uitare plăcută.