Ajunul din copilărie, cu lumânări și brad frumos
Stând pe genunchii mamei, închizi pleoapa somnoros
Nici o nuia în sac; o carte, atâta doar de colorat,
Și-o pasăre de gumă ca să te uiți la ea extaziat.
Ajunul din copilărie, prea iute dispărând în zbor
Abia te joci și râzi și iată ți se spune: „somn ușor!”
Ți-aduce mama o felie de pâine, să te liniștești,
Și cu felia-n mână intri în visele copilărești.
Ajunul celor maturi; daruri de câte oare nu-ți va da!
Vechi amintiri bătând din aripi vor poposi în preajma ta
Ajunuri vechi și frunți plecate s-au șters de timpii fumurii
Îmi place jocul de lumină din jocurile de copii.
Sensul versurilor
Piesa evocă nostalgia Crăciunului din copilărie, cu imagini calde și amintiri prețioase. Face un contrast subtil cu prezentul, unde amintirile devin refugiul.