Vin acasă din lumea largă
Nu m-aștepți, maică, în poartă,
Vin plânsă și ostenită
Ca la casa părăsită,
Dorul de tin’ nu se-alină
Că te-ai stins ca o lumină,
Te tot plânge inima
Că te văd numa-n portrea’.
Maică, viața mi-o scurtam
Și din anii mei îți dam,
Îți dam zile de la mine,
Dar să te fi făcut bine
Și opream vremea în loc
De trăit să ai noroc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a cuiva care se întoarce acasă și nu-și mai găsește mama. Regretul și dorința de a fi putut schimba soarta mamei sunt teme centrale.