Unde-i satul, unde-i viața,
Unde s-o dus tinereța,
Baba Ana și moș Boată
Ce m-or crescut dezmierdată?.
Cum să uit câte-am trăit
Și unde-am copilărit,
Toți ortacii mei de-acasă
Unde-o fost viața frumoasă?!.
Nu uit gustul de mălai,
Dar nici zbiciul de la cai,
Nici podul cu fân uscat,
Nicio uliță din sat.
Mi-i dor de fus și de lână
Și de lampa cu feștilă,
De copilăria toată,
De viața mea de-altădată.
Moșul și baba s-or dus
Și n-am mulțumit de-ajuns
Pentru toate ce mi-or dat
Și câte m-or învățat,
Dor mi-i de moș și de babă,
De copilăria-ntreagă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru satul natal și copilăria pierdută. Naratorul își amintește cu drag de bunici, de jocurile copilăriei și de simplitatea vieții de la țară, regretând trecerea timpului și pierderea acestor valori.