Strânge badea fânu-n coastă,
Mai la deal de casa noastră,
Și eu pe ochete-l văd
Și de dragu-i mă prăpăd.
Fluierând cu furca-n mână,
În clane fânu-l adună,
Și-așa din zori până-n seară
Când m-o strânge-n brațe iară.
Când îl văd cu chica-n vânt
Dorurile mă cuprind
Și mi-i drag cum nu pot spune,
Bade ca min’ n-are nime’.
Seara mereuț se lasă,
Eu l-aștept cu drag acasă,
Că vremea trece mai greu
Când nu-s cu bădiț-al meu,
Da-n brațe la bădița
Nu știu când trece vremea.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorul și dragostea pentru badea care muncește la câmp. Ea așteaptă cu nerăbdare reîntoarcerea lui, simțind că timpul trece greu în absența lui, dar uită de griji când este în brațele lui.
